"PINGUINII" SI "FOCILE"

De curand, un nene cu parul alb mi-a povestit o intamplare petrecuta la Congresul al-xii-lea al P.C.R., care a avut loc prin anul 1982. Habar nu aveam de ea si mi s-a parut atat de incredibila, incat mi-a venit aproape imposibil sa-l cred. Eu, din copilaria mea comunista, am o imagine standard despre cum se desfasurau congresele ceausiste. Aveau loc la Sala Palatului din Bucuresti. Pe scena era un fel de tribuna , cu 3 sau 4 randuri , unde stateau membrii de vaza, Comitetul Executiv si of course pe primul rand , in centru, Ceasca si Lenuta. Sala era plina ochi cu oameni, reprezentanti ai poporului "strans unit in jurul partidului". Si incepeau luarile de cuvant unde diferiti activisti,politruci dadeau raportul despre maretele realizari care s-au infaptuit in Romania Socialista in anii care s-au scurs de la precedentul congres, dar mai ales in perioada de cand este condusa de genialul, eminentul , luminatul Tov. Ceausescu. La sfarsitul fiecarei fraze rostite,"pinguinii" si "focile" din audienta se ridicau navalnic in doua labute si scandau cu patos: -Ceausescu reales la al n-spelea Congres. Punctul culminant al parangheliei era bineinteles cuvantarea ilustrului conducator,care cu dulcele lui grai peltic, isteriza audienta aducand-o la culmile paroxismului prin discursul sau epocal. Aplauze furtunoase, scandari minute in sir in pozitia de drepti, ce mai.. delirium tremens. Se trecea la vot, era reales cu o unanimitate de 110 la suta pentru inca un mandat de secretar general al P.C.R, toata lumea pleca fericita acasa, sindrofia lua sfarsit.Ura,ura,uraaa..
Cam asa mi s-au sedimentat, in memoria mea indoctrinata, imaginile de la acele fastuoase evenimente . Si acum uite ce-mi spune unchesiul cu pricina.
Cica totul mergea ca pe roate, coform planului. Lingaii trageau limbile cuvenite, osanalele curgeau din abundenta, "pinguinii" si "focile" aplaudau si urlau in mod organizat , conform dresajului. In mijlocul acestei frenezii colective, deodata, cineva se ridica in picioare si cere cuvantul. Statea in tribuna, pe primul rand la doar 2 persoane in dreapta Chimistei si la trei de insusi Strategul, normal ei doi fiind mereu umar langa umar,inseparabili.Parvulescu ,asa il chema.
Ala care anunta cine va vorbi, a ramas masca. Pe lista lui prestabilita nu figura ca inscris la cuvant. Bulversat de aceasta initiativa neprevazuta, a inceput sa biguie ca ...- Stati un pic ca nu sunteti inscris... .Cum tipul insista, Ceausescu i-a soptit discret birocratului ca..-Lasa-l sa vorbeasca. Si de aici incepe balciul. Nea Parvulescu se duce la microfon si incepe: - Anul asta se implinesc 60 de ani de cand sunt membru P.C.R...,"pinguinii" aplauda admirativ..,-Dintre care 55 de ani am activat in structurile de conducere..." focile" continua ritualul aplauzelor de dupa fiecare propozitie. Urmeaza cateva fraze obisnuite, c-un limbaj tipic membrilor de partid, care nu prevesteau ce va urma. Cand brusc ,tam -nisam glasuie:- Eu nu sunt de acord cum a fost organizat acest Congres al Partidului. Sfarsitul propozitiei, face pauza de rigoare, dar aplaudacii nu percurteaza.Liniste periculoasa. Continua:- Acest congres a fost organizat de Ceausescu(deci nici macar un mic tov nu a spus inaintea numelui) cu scopul de a fi el reales. Eu nu sunt de acord , tovarasi, cu asa ceva. Silentium lugubru. Soc. Daca se deschidea cupola Salii Palatului si o nava spatiala ar fi plutit deasupra "pinguinilor" si "focilor" , ar fi trecut neobservata. Toti erau paralizati si incapabili de o reactie in fata unei asemenea" blasfemii" inimaginabile. Noroc cu o "morsa" profesionista, care cu un grohait mobilizator i-a trezit din letargie:-Ceausescu reales, la al xii-lea Congres. Piepturile pline de dragoste pentru conducatorul iubit au acoperit vocea singulara a vorbitorului, asa ca a fost nevoit sa-si incheie discursul. Bien- sur ,dupa acest scurt circiut de proportii ,cei care au urmat la vorbitor, au infierat acest comportament scandalos, s-au delimitat de aceste atitudini profund daunatoare si si-au afirmat sprijinul total pentru mult iubitul si stimatul, afirmand-si increderea totala in impresionanta capacitate de conducere a supremului lider. Cam asta-i povestirea in relatarea mea, care este infinit mai putin savuroasa decat harul de povestitor al omului de la care am auzit-o.
Tot el mi-a spus ca dupa aceea ar fi aparut tot felul de scenarii. Ca cica Parvulescu era pus de rusi si nu a facut de capul lui asa ceva sau chiar ca ar fi fost nebun. Nu stiu ce sa zic. Poate ca asa a fost sau poate nu.
Dar un singur lucru ramane fara posibilitatea de tagada. Ca intr-o vreme cand toti faceau pe ei de frica si cea mai mare dovada de curaj era sa asculti ,cu sonorul la minim, posturi "reactionare" din strainatate, cand anonimele se practicau la scara industriala, un" nebun" si-a indreptat coloana avand "nebunia" sa-i spuna lui Ceausescu, in fata si in public:- Eu nu sunt de acord cu tine.
RESTUL ESTE LASITATE!( tulai doamne,ce shakespirian am incheiat!)