sâmbătă, 11 decembrie 2010

INTAMPLARE DIN SALBATICIE.

Un leopard isi pandea prada,o maimuta babuin care se odihnea in iarba savanei. Se apropia silentios,ghemuit, atent la fiecare pas,pernutele moi ale labelor sugrumau orice zgomot,privirea ii era fixata asupra tintei,urechile i se roteau ca doua radare, narile adulmecau mirosurile aduse de vant,toate simturile se sincronizau pentru declansarea atacului.Maimuta nici nu banuia ce cumplita masina de ucis este doar la cativa pasi de ea. Doua salturi,o inclestare scurta a falcilor in ceafa victimei,cateva smucituri violente si totul s-a sfarsit pentru ea. In lumea animalelor nu este loc pentru mila,exista doar prada si pradator.
Leopardul insfaca maimuta ucisa ,o taraste spre un copac si cu ea in falci incepe sa sa se urce in arbore. Se opreste pe o ramura groasa,pune maimuta intr-o pozitie din care sa nu poata cadea si se pregateste sa-si astampare foamea care-l chinuie.Dar deodata o parte din parul de pe burta primatei incepe sa se miste. Felina ramane inmarmurita si nu intelege ce se intampla. Maimuta avea un pui ,nascut doar de cateva ore, care pana acum a stat agatat si nemiscat in blana de pe pantecul mamei . Cu miscari nesigure micutul se poticneste incercand sa mearga pe lemnul copacului. Nestiind cum sa reactioneze fiorosul animal se multumeste sa urmareasca plin de curiozitate aceasta micuta faptura aparuta parca de nicaieri. Apoi se intampla ceva uimitor.
O haita de hiene simtind miasma sangelui incep sa dea rotocale in jurul copacului.Leopardul c-un ranjet inspaimantator incearca sa le goneasca,dar hienele nu se sperie asa usor. Pana cand nu vor capata ceva, ele nu vor pleca si leopardul stie asta. Va trebui sa aleaga ce tribut le va plati acestor necrofagi nemilosi. Apuca in colti lesul din care s-ar putea hrani zile bune si-l zvarle catre hiene . Acestea dispar in tufisuri multumite de pomana picata din cer.
Cu gesturi blande leopardul isi foloseste labele pentru a-l impiedica pe puiul de maimuta sa nu pice din copac. Il linge ca si cum ar fi puiul ei. In miez de noapte adorm obositi, unul langa celalat ,pe o o creanga de copac. Dimineata nu se va trezi decat felina. Lipsit de caldura si laptele matern,puiul nu a supravietuit.
Poate ca exista mila si intre salbaticiuni.
Aceasta este o intamplare adevarata,am vazut cu ochii mei cele relatate.

3 comentarii:

Popa Mihaela-Adelina spunea...

Ai un fel foarte captivant de a scrie, ai redat foarte frumos ceea ce ai vazut.Ar fi o placere ca cititorii tai sa gaseasca mai multe astfel de postari, scrise cu arta.

Geta spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Geta spunea...

Buna ziua, Dle Mihai.

Cu imaginatia dvs. de RAC puteti sa ne uimiti.....creind adevarate povesti imaginare....in care sa fiti dvs. personajul principal....iar noi cei care va citim blogul sa ne regasim in povestile dvs. Ar fi performant ca imaginatia dvs.sa ne prezinte o lume a sufletului...inedita. MAMA ADELINEI.

Trimiteți un comentariu