Pe vremea lu' ,,piticu'', in gradina blocului meu trona imperial un cires stufos si manos. An de an, in primele zile de iunie ale fiecarei veri,crengile lui erau incarcate cu ciorchini de cirese mari ,rumene si pietroase de-ti ploua in gura numai cand te uitai la ele.
Dar exista o mica, mare problema care ne impiedica pe noi,copii pofticiosi la ciresi furate, sa dam iama in el si sa ne infruptam din bunatatile lui. Ciresul era pazit cu strasnicie ,,de cerber'', de fapt cu strasnicie de ,,doi cerberi'' pensionari care-si fixasera ca scop in cat le mai ramasese din viata, apararea ,,pomului laudat'' de hoardele juvenile, invadatoare,devastatoare si hraparete.
Faceau cu schimbul de dimineata pana seara, unul statea de garda in centrul de observatie aerian de la fereastra bucatariei sub care, ce ghinion, se afla exact ciresul, iar celalat patrula la sol, prin gradina, astfel ca orice asalt diurn era practic imposibil. Aveau si un nume parca predestinat,domnul si doamna Ochiuz.
Avand in vedere conditiile din ,,gradina de operatiuni'' am planuit ,,D night'',adica noaptea defrisarii, cand o echipa de comando formata din mine, frati-miu si inca doi membri se va furisa silentios si va executa misiunea ,,Ciresica''.
Astfel ca aproape de miezul noptii,trupa de desant s-a tupilat nevazuta pe langa zidul blocului si intr-o tacere desavarsita, pe rand,fiecare ,,mic talhar'' s-a cocotat pe cate o ramura imbelsugata. ,,Obiectivul'' era cucerit, urma festitinul pantagruelic.Noaptea era calda, in aer plutea imbatator mirosul florilor de tei,iar linistea intunericului era tulburata doar de zgmotul aromat al cireselor care pocneau in gurile noastre avide de gustul lor.Ciresele mancate in copac ,cand esti copil, sunt cele mai gustoase cirese pe care le vei gusta in toata viata ta.
Dar...deodata...stupoare! Lumina de la bucataria,,inamicului'' s-a aprins, un cap s-a itit la geam. Fusesem descoperiti.Urlete,tipete in miez de noapte,plus cateva baterii de 2,5 v aruncate inspre ,,micii jefuitori'',caci da..tinea la indemana asemenea ,,proiectile'' tocmai pentru situatii de acest fel. In mai putin de 20 de secunde am fost cu totii cu picioarele pe pamant, fugind care incotro acompaniati de suduieli aprinse.
Dar acum mai aveam o problema,pentru ca eu si cu frati-miu dormeam cu dusmanul..nu in pat ci pe etaj fiindca da ..alt ghinion.. eram si vecini de palier.
El, strajerul barbat,domnul Ochiuz ne-a pandit pe vizor si cand am aparut s-a pogorat asupra noastra c-un intreg arsenal de blesteme ...arza-v-ar...,alege-s-ar..., manca-v-ar...tot tacamul ..ce mai.Era vanat la fata,ochii ii erau iesiti din orbite,parca turbase.
A iesit tata,iures,scandal,paranghelia in floare. Am intrat in casa,ne-am luat bataia de rigoare,ne-am culcat batuti,blestemati dar satui si fericiti.
A doua zi de dimineata ,cand am iesit sa plecam la scoala, la usa domnului Ochiuz ardea o lumanare.Plin de venin,asa a inchis el ochii pentru ultima oara,Dumnezeu sa-l ierte.
Dupa un an ,o jigodie de la etajul sase ,a aruncat cu acid de baterie de la masina peste frumosul cires.
S-a uscat si l-au taiat. Dumnezeu sa nu-l ierte pe acel nemernic pentru ca a distrus asemenea minunatie a naturii!
Dupa inca un an, a murit si doamna Ochiuz. Dumnezeu s-o ierte si pe ea!
Dupa inca un an a fost omorat si ,,piticu'', Dumnezeu sa-l ierte si pe el!
Un comentariu:
Imi pare rau ca intamplarea aceasta a avut un asemenea sfarsit, voi erati doar niste copii nazdravani care au poftit la acele cirese. Niciunul dintre voi nu a vrut sa se intample asa ceva, nu avem de unde sa stim ce ne rezerva viitorul.
Trimiteți un comentariu