A fost odata un brad care-si ducea existenta pe un munte.
Vantul ii tinea de urat,zapada ii incarca crengile lui stufoase,era singur dar fericit.
Intr-o zi pe langa el a trecut un om si s-a minunat:,, Ce brad frumos,falnic si viguros! "
Si l-a luat acasa la familia lui .
Ai sai s-au bucurat la vederea mandrului brad.
L-au pus in mijlocul casei,l-au impodobit ,au cantat in jurul lui,slavindu-i frumusetea si maretia.
Toti il iubeau,acum bradul nu mai era singur.
Dar era nefericit.
Pe zi ce trecea se garbovea tot mai mult,crengile sale faloase se aplecau,frunzele i se uscau.
Si atunci l-au scos din casa si l-au aruncat la marginea drumului....
...O BRAD FRUMOS...O BRAD FRUMOS....CU CETINA TOT VERDE.
Un comentariu:
Buna, Mihaita!
Sa inteleg ca nu mai aveti bradul acela frumos ornat?:)
Eu iti recomand un brad artificial, sunt trista cand sunt taiati brazii pentru Craciun.
Trimiteți un comentariu