sâmbătă, 27 februarie 2010

O POEZIE PE POST DE MARTISOR..

Numai maine ,nu-i poimaine si vine ziua de 1 Martie, ziua de Martisor. Se celebreaza venirea primaverii,iubirea, baietii dau fetelor martisoare si ghiocei . M-am razgandit. Numai scriu despre Martisor.Mai bine o sa postez o poezie de George Toparceanu. Se numeste "In jurul unui divort".

Misu St. Popescu vrea sa divorteze.
Lung prile de vorbe si de ipoteze!
Unii spun ca Misu singur e de vina,
Ca la ei in casa n-a fost zi senina.
Ca nu poate nimeni sa-i mai intre-n voie
Si-a avut norocul de-a gasit pe Zoe,
Care-i rabda toate de cand l-a luat.
Ca desigur alta nu l-ar fi rabdat
Nici macar o luna ,insa biata fata este bunatatea personificata!
Ca-nainte Zoe pana nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu,cand era flacau...
Goldman de la Credit...Guta Popandau,angrosist de vinuri,- o partida rara
Si cu care Misu nici nu se compara-
Toti cu situatii si destul de "bine",
Refuzati de dansa ,ca sa ia ....pe cine!
Ca saraca Zoe cand l-a cunoscut
Era fara slujba si dator vandut.
Ca de-atunci incoace ea zadarnic spera,
Ca el n-are-n casa nici o maniera,
Nu respecta seara orele de masa,rareori cu leafa nimereste-acasa,
Frecventeaza cele mai de jos localuri
Si se tine noaptea numai de scandaluri...
Dar mai e un lucru mai fenomenal:Misu St. Popescu este imoral!
Parca ea nu stie ca, de-acum un an,
Dumnealui se tine cu Madam Varlan?
O caricatura...un chibrit.. o aia
Cu piciorul mare si cu-n par cat claia,
O mahalagioaica...afectata..rea,-
De se mira lumea:Ce-a gasit la ea?
*
Altii spun ca totusi nu-i de vina el,
Ca din contra, Misu e un sot model,
Insa ea,Popeasca,este o ingrata,ce-ar fi stat si-acuma tot nemaritata,
Daca din pacate nu s-ar fi gasit
Un neghiob ca Misu,un imbrobodit..
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un var de-al lui
Care-avea la dansii casa cu chirie,
Ca vorbeau adesea la bucatarie,
Mai cu seama ziua cand treceau la masa
Ca duduca Zoe scutura prin casa.
Si-nu zice nimeni ca era bigota-
Insa frantuzeste nu stia o iota!
Ca gasind odata niste carti franceze,
A rugat pe Misu "s-o initieze"
(Promitea fetita!) tot asa mereu,
Azi o sarutare,maine...mai stiu eu?
Ba cu frantuzeasca, ba cu scuturatul,
Pana cand la urma a-ncurcat baiatul!..
Toatea astea insa la un loc denota
C-a luat-o goala,fara nici-o dota.
Trei perechi de case? stie Dumnezeu?
Trei perechi de mofturi!-n-o spun numai eu.
Intrebati pe Lambru,pe Madam Palade
(o persoana-n varsta, foarte cumsecade)
Si pe toata lumea care-o cunostea,
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...
El putea desigur altfel sa se-nsoare,
Dar in loc sa-i fie recunoscatoare,
Sa-l respecte-n casa si sa-l menajeze,
Dumneai, din contra,tine sa dicteze!
Misu nu e liber nici macar un pas,
Toata lumea vede ca l-a dus de nas.
Dar in schimb,fireste,ea, de la-nceput
Fara nici o jena a facut ce-a vrut.
Seara,cand o cauti,pleaca la cucoane,
Ziua se ocupa numai cu romane,
Iar bucatareasa(c-au schimbat femeia)
Are tot pe mana,pana cand si cheia
De la magazie si de la dulap,
Care va sa zic si-a facut de cap.
*
Altii spun ca Zoe, la Madam Lipan,
A-ntalnit pe unu,Iorgu Damian,
Flutur de saloane, mare puslama,
Ca-ntre ei desigur exista ceva.
Fiindca ea-ntr-o clipa de sinceritate
A scapat o vorba la Madam Stamate:
"Ah, ma chere, ce nobil si distins baiet!..."
Iar Madam Stamate n-a tinut secret,
Si-i destul sa afle cateva persoane...
Tot atunci, se vede, una din cucoane
I-a facut pesemne ,lui o anonima
Unde iscalise doar atat:" Cu stima..."
Si-i scria acolo- spun din auzite-
Ca "Madam Popescu prea se compromite..."
Dar el n-a citit-o, nefiind semnata,
Si-a trecut si asta.
*
In sfarsit, odata...
Trebuind sa plece Misu la Vaslui
Pentru niste case, -un amic de-al lui,
Unul de la Banca, l-a pornit cu sila
Sa ia trenul numai pana la Chitila,
Si sa stea acolo tocmai timpul strict,
Ca sa-i poata prinde in flagrant delict...
Ca venind Popescu si vazand lumina,
A intrat in curte tocmai prin gradina
Si batand la usa care da-n salon,
cineva din casa i-a strigat: " Pardon".
*
Zoe sta de vorba, nici nu s-astepta( ca era devreme...zece si ceva)
Si crezand ca-i mata sau vreun alt ecou,
Cand vazu ca-i Misu, a ramas tablou.
El paru deodata foarte incantat,
"Ma iertati ", le zise, "ca v-am deranjat!.."
Puse-apoi paltonul peste geamantan
Si venind cu-ncetul catre Damian
Care sta sa plece, zise: "Buna seara.(Damian atuncea s-a facut ca ceara)
"Nu mai stati de vorba? Poate ca ti-e somn...
Te grabesti prea tare,mult stimate domn!"
Si zicand acestea cu o voce calma,
Vru sa-l ia de guler si sa-i dea o palma.
"Domnule Popescu...nene! stai un pic...
Pe parola noastra ca n-a fost nimic!..."
Damian,saracul, nu stia ce zice,
Dar gasind la urma un moment propice,
Cand vazu ca treaba tot mai rau se- ncurca, a fugit....
Iar sotii se certara furca.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din "draga",
Socotind ca astfel va putea s-o dreaga,
Dar la urma urmei, ca sa-l deie gata,
A-nceput sa faca ea pe suparata.
Ca odinioara l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar asa mojic...
Si-ntorcand o clipa capul indarat,
I-a strigat din usa : "Te-ai prostit di tat!...
*
Toate astea insa n-au nici un temei,
Ca nu stie nimeni ce-a fost intre ei.
Vineri,toata lumea a putut sa-i vada
Amandoi alaturi,brat la brat, pe strada...
Ei, si stiti, aseara, dupa ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tantica de la Procopoaia
Cand s-a dus sa-i ceara un model de sort?....
CA MADAM POPESCU NU MAI DA DIVORT.

Un comentariu:

Popa Mihaela-Adelina spunea...

Nu-mi ramane decat sa te felicit pentru aceasta postare si pentru rabdarea pe care ai avut-o cand ai scris toaaataaa poezia. Mie mi-a placut! Am citit-o cu placere. Stiu ca esti o persoana rabdatoare si ambitioasa, ma gandeam daca te-ai inhaita sa scrii "Luceafarul"?!:))

Trimiteți un comentariu