Este sambata, 6 Martie 2010... Daca ar fi marti as spune ca este ..Belgia, dar cum este sambata, inseamna ca trebuie sa umplu cu ceva acest dreptunghi. Adica sa insir cuvinte,orice. Ma uit pe fereastra si observ ca afara ninge linistit si frumos. Cantecul de lebada al iernii, zapada mieilor.
Vai.. ce metaforic si expresiv ma exprim...Atat de multa nea, cata s-a cernut in iarna asta, nu a mai fost demult. Hm.. ce chestie. Cand nu ai ce sa spui ,vremea este intotdeauna cel mai bun aliat. Ea a fost mereu un subiect de avarie in cazul penelor de inspiratie. Oau..propozitia asta chiar ca mi-a placut cum am ticluit-o.
Rafturile bibliotecii din sufrageria mea sunt ticsite cu volume si carti de beletristica, de stiinta,de tehnica. Cum oare au reusit acei oameni sa oranduiasca in asa fel cuvintele ,propozitiile, frazele, semnele de punctuatie ca sa poata exprima stari , trairi, sentimente, intamplari, fenomene fizice ?..Pentru mine ramane un mister pe care nu pot sa-l deslusesc. Cuvintele exista si la mine in tartacuta ,dar sunt intr-o asa mare devalmasie incat, pana gasesc unul, trebuie sa caut pana mi se lungesc urechile. Eu cred ca daca prin absurd ar disparea toate meseriile din lume si, oamenii ar fi obligati sa-si castige painea din scris,eu as sfarsi cu mana intinsa in fata podului calicilor. Hmmm...nici fraza asta nu este chiar rea... Un mare romancier ,intrebat despre cum decurge la el procesul de creatie, a raspuns ca munceste toata ziua... dimineata pune o virgula, iar seara o sterge. Genial raspuns,nu?.. Ce natural a putut sa transmita cat este de complicat si migalos sa creezi ceva! Eu m-as fi putut gandi o eternitate si tot nu mi-ar fi trecut prin cap o astfel de replica.
Ce-ar fi sa fac un pic de filozofie? Par examplu, filozofia chibritului. El, chibritul, este un mic betisor cu o maciulie de fosfor in varf. Se foloseste pentru aprinderea focului. Iata cum dintr-un obiect insignifiant si banal ,poate lua nastere ceva atat de ancestral si titanic ,cum este focul purificator si etern. Slabut...este clar nici filozofia nu este punctul meu forte.
Poate peste sute de ani ,s-o gasi vreun critic literar ,care sa interpreteze ca de fapt in aceste randuri electronice ,autorul a vrut sa sugereze ca tumultul fiintei sale,al spiritului sau este atat de navalnic si de impetuos incat cuvintele nu pot tine pasul cu acest suvoi , cu acest torent de ganduri si sentimente,sunt prea searbade si zbargite pentru maiestuozitatea eu-lui sau. De trei ori oau..asta este chiar fraza frazelor..este kilometrica..! Si cine stie poate o sa ma introduca in manualele de literatura virtuala ale secolelor ce stau sa vina...mai curand nu cred.
Uite asa ,sontac-sontac, am reusit sa pun niste semne negre pe un fond alb. Si ma plangeam ca nu imi gasesc cuvintele. Acum am nevoie de o formula de incheiere. Sau mai bine, nu mai pun genericele de sfarsit. Bag publicitate.
PROMO:
Pentru cei care din intamplare nimeresc pe aici si, sunt convins ca se plictisesc de moarte, le recomand un remediu garantat. Intrati pe http://mihaelapopa-adelina.blogspot.com/ ,FIINDCA NICI NU STITI CE PIERDETI!
3 comentarii:
Bravo! Bravo! Bravo! E cea mai buna postare a ta! Nota 10 cu steluta! Daca ar fi ca toti oamenii sa-si castige existenta doar din scris, sigur ai castiga foarte bine, garantat!
Mersi pentru publicitate! Mi-ai facut o surpriza placuta, nu ma asteptam!
Inca o data, felicitari! Tine-o tot asa si o sa ai cititori fideli!
Ei uite ca nu a fost catecul de lebada al iernii... ieri (13.03.2010) inca a nins; si inca cum! De ziceai ca acum a inceput iarna.
Dincolo de cuvinte vad sufletul dvs.O structura sufleteasca de om bun care nu se ascunde dupa cuvinte.Dar trebuie sa folositi cuvintele pentru a expima cit de cit ce simtiti.Nu trebuie sa tineti in taina sentimentele ci sa le exprimati.Dedicatiile... cu poezii facute de altii...nu exprima sentimentele tale...doar ajuta la seductie...asa ca te sfatuiesc sa-ti folosesti propriul vocabular care dupa mine nu-i sarac deloc.Din contra... Am citit pe blogul dvs.si am sesizat profunzimea gandurilor dvs. Asa ca deschideti-va sufletul si mai mult curaj in a exprima prin cuvintele dvs. simtamintele. Incercati sa traiti ceea ce simtiti cu adevarat. Privind poza aveti intre 30 si 4o ani. De ce nu vorbiti de copilul dvs.?si vorbiti de copilul sorei dvs.? Comnicarea, pretentiile sa fie de vina?sau lipsa de curaj in a va impartasi simtamintale? V-am citit gindurile printre rinduri.Scieti mai mult pe blog.
Trimiteți un comentariu