Cobor intr-un feroce abis
Lovindu-ma de stanci de-un negru aprins
As vrea sa ma agat de-un nor
As vrea sa mor, nu stiu sa mor!
Patrund in bezna cu-n fior
Ce ma-nvaluie lin,usor
Un gand imi vine trecator
As vrea sa mor,nu pot sa mor!
In nari percep un fin parfum,
Il inhalez,miroase a scrum
Un glas ma-mbie amagitor,
As vrea sa mor, nu vreau sa mor!
Prin fata-mi trece un lung convoi,
Imagini, visuri, roi cu roi,
Dar ochii mei privesc pustii
As vrea trai, nu stiu trai!
---------------------------
---------------------------
---------------------------
As vrea trai,nu pot trai!
---------------------------
---------------------------
---------------------------
As vrea trai,nu vreau trai!
Poezia este scrisa de mine, cred ca eram in clasa unsprezecea.Aveam 17 ani . De altfel este si singura ,,creatie poetica", daca se poate numi astfel, din viata mea. Aaa ,bine, exceptand nazbatia aia cu statia ,de aici de pe blog. Nu i-am pus nici un titlu. Chiar daca este singura poezie din ,,cariera",nu-mi pot aduce aminte sub nici o forma ultimele doua strofe. Imi amintesc doar versurile de final. Ironia ironiilor si paradoxul paradoxurilor, stiu pe de rost o armata de poezii si am uitat o parte tocmai din poezia mea.
2 comentarii:
Daca versurile sunt..... creatia dvs. la virsta de 17 ani....virsta cautarilor si a marilor intrebari....ne prezinta o persoana negativa, alcatuita din doua fiinte una slaba si alta puternica. Versurile:
"As vrea sa mor, nu stiu sa mor!"
"As vrea sa mor, nu pot sa mor!"
"As vrea sa mor, nu vreau sa mor!"
"As vrea trai, nu stiu trai!"
"As vrea trai, nu pot trai!"
"As vrea trai, nu vreau tra
arata un spirit chinuit....care cu greu se desprinde de trecut....de viata anterioara....de abis. Ermetizmul din poezie se mentine si in relatarile dvs. postate pe blog. Nu este doar o analiza dar si o provocare.
Trimiteți un comentariu