sâmbătă, 13 noiembrie 2010

A TREIA POEZIE DIN VIATA MEA.

PENTRU EA!
La tine-mi gandul e mereu
Te-ai incrustat in eul meu,
Ai tai ochi limpezi si zglobii
Sunt chiar ratiunea-mi de a fi.

De trece-o zi si nu-ti vad chipul
In van imi pare c-a fugit-a timpul,
Caci hrana-mi este dulcea ta faptura
Nectarul frumusetii, ti-l sorb dintr-o inghititura.

De zboar-o zi si vocea nu-ti ascult
Ca un izvor de munte,vioaie susurand
In templul mintii tainic plasmuiesc
A tale soapte de-un suav ceresc.

A vantului destin a vrut asa
Ca El sa o-ntalneasca chiar pe Ea,
Astfel voit-a sortii vanticel
Ca Ea sa-l intalneasca chiar pe El.


3 comentarii:

Popa Mihaela-Adelina spunea...

No comment. Frumoasa poezie!

Anonim spunea...

Aveti stofa de poet. Important este sa va deschideti sufletul, sa va exteriorizati simtamintele prin versuri.... sau prin viu grai.... catre muza care va inspirat. Aceasta sensibilitate exprimata, mai des, va face mai puternic, mai sigur....fara sa va risipiti sentimentele.... va dati seama de ce vrea sufletul dvs, ce ofera realitatea, ca trairi concrete sau imaginare. Jucati-va putin cu sufletul, cu vorbele, cuvintale....sa vedeti ce poezii...vor iesi. EROMANGA

Geta spunea...

Buna seara! Sunt mama Adelinei. As comenta putin, primul vers si al treilea vers ale ultimei strofe:
"A vantului destin a vrut asa"
"Astfel voit-a sortii vanticel"
Calea vantului nu se cunoaste cu adevarat. Numai daca este o predestinare, un EL si o EA se pot intilni indiferent in ce colt al lumii s-ar gasi. Versurile sunt de o profunzime apreciabila cu o traire de mare intensitate. Persoana careia i-ati dedicat aceasta poezie este o norocoasa si o fericita. Poezia dvs.exprima sensibilitatea unui poet consacrat ci nu a unui incepator. Felicitari!

Trimiteți un comentariu